Donald Trump a numit mai mulți lideri ai industriei tech în President’s Council of Advisors on Science and Technology, organismul consultativ al Casei Albe pentru știință și tehnologie. În primul val de numiri se regăsesc Mark Zuckerberg, Larry Ellison și Jensen Huang, alături de alte nume mari din industrie precum Sergey Brin, Lisa Su și Michael Dell. Consiliul este co-prezidat de David Sacks și Michael Kratsios și are rolul de a formula recomandări pentru președinte în chestiuni care țin de tehnologie, inovație, securitate și economie, inclusiv în zona inteligenței artificiale.
Mișcarea spune ceva important despre felul în care Washingtonul tratează noua cursă tehnologică. În documentul prin care a fost creat PCAST, Casa Albă leagă explicit tehnologii precum inteligența artificială, calculul cuantic și biotehnologiile avansate de competiția globală și de securitatea națională. Cu alte cuvinte, administrația Trump nu tratează AI doar ca pe o temă de reglementare sau de inovare economică, ci ca pe un instrument de putere strategică, iar faptul că aduce direct la masă șefii companiilor care controlează platforme, infrastructură și cipuri arată această schimbare de ton.
Alegerea celor trei nume este relevantă și prin tipul de influență pe care îl reprezintă. Zuckerberg conduce una dintre cele mai mari platforme digitale din lume, Ellison controlează una dintre companiile-cheie din software-ul enterprise și infrastructura de date, iar Huang conduce Nvidia, compania care a devenit aproape sinonimă cu hardware-ul esențial pentru boom-ul AI. În practică, consiliul pune lângă președinte exact actorii care definesc astăzi relația dintre stat, cloud, date și capacitate de calcul.
Există aici și o schimbare politică față de primul mandat Trump. Presa americană observă că, spre deosebire de perioada anterioară, când mulți lideri corporatiști păstrau o distanță mai mare față de Casa Albă, noua formulă aduce în jurul președintelui unele dintre cele mai vizibile figuri din Silicon Valley. Pentru administrația americană, avantajul este clar: acces direct la expertiza și interesele industriei care împinge frontiera tehnologică. Riscul este la fel de clar: granița dintre interes public și interes corporativ devine mai greu de trasat tocmai într-un domeniu în care statul decide reguli, subvenții, exporturi și priorități strategice.
Paralela cu România există, dar este limitată. România are din 2023 un Comitet Român pentru Inteligență Artificială, creat ca organism consultativ pentru sprijinirea politicilor publice în domeniu, iar structura lui include mediul academic și de cercetare, mediul privat, mediul public și societatea civilă. În plus, statul român are și o Strategie Națională în domeniul inteligenței artificiale pentru perioada 2024-2027. Diferența este că, la București, aceste structuri au fost construite mai ales în logica de coordonare administrativă și de guvernanță, în timp ce la Washington semnalul este unul mult mai politic și mai industrial: președintele cheamă direct la masă șefii companiilor care domină infrastructura globală a tehnologiei.
Asta este, de fapt, miza știrii. Nu doar că Trump și-a făcut un consiliu de tehnologie, ci că l-a populat cu lideri ai companiilor care influențează deja direcția AI la nivel global. Pentru SUA, modelul este unul de alianță explicită între stat și marii jucători ai industriei. Pentru România, întrebarea utilă nu este dacă poate copia această formulă la aceeași scară, ci dacă reușește să transforme propriile comitete și strategii în mecanisme reale de decizie, capabile să conecteze administrația cu cercetarea și cu firmele care chiar construiesc tehnologie.