Atacul cibernetic asupra Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară a blocat unul dintre cele mai importante sisteme digitale ale statului: e-Terra, aplicația prin care sunt procesate operațiunile de cadastru și carte funciară. Începând de marți, 14 iulie, sistemele informatice ale instituției, inclusiv e-mailul și aplicațiile interne, au devenit indisponibile.
ANCPI a prezentat inițial situația ca pe un incident tehnic, apoi a anunțat că a fost vorba despre un atac cibernetic. Instituția spune că infrastructura se află într-un proces amplu de reinstalare și consolidare, iar serviciile vor fi repornite etapizat, numai după ce fiecare componentă este verificată și securizată. Ancheta tehnică și penală este în desfășurare, astfel că nu există încă o concluzie oficială privind modul în care s-a produs atacul sau datele afectate.
Blocajul are efecte directe în economie. Prin e-Terra sunt gestionate extrasele de carte funciară, înscrierile și modificările din evidențele de cadastru, intabulările și documentele folosite de notari, bănci, avocați, cadastrişti și instituții publice. Fără aceste servicii, tranzacțiile imobiliare, creditele ipotecare și unele proceduri administrative nu pot fi finalizate normal. Ziarul Financiar a arătat și o problemă punctuală: cumpărătorii care trebuie să încheie tranzacții până la 31 iulie pentru TVA redus la locuințe riscă întârzieri cu impact financiar.
În paralel, Public Record a relatat că un hacker a susținut că vinde date provenite din sistemele ANCPI și codul-sursă al unor aplicații, inclusiv e-Terra. Aceste afirmații nu au fost confirmate oficial. ANCPI a transmis că dispunea de copii de siguranță în mai multe locații și că informațiile vehiculate în spațiul public despre consecințele atacului nu provin din surse oficiale. DNSC a comunicat, prin directorul instituției, că din analiza preliminară nu are date suplimentare publice și că, în astfel de situații, primul pas este eliminarea atacatorului din infrastructură, apoi restaurarea sistemelor din backupuri verificate.
Cazul arată o problemă mai largă decât achiziția unor soluții de securitate. Securitatea cibernetică nu începe cu firewall, antivirus sau licențe, ci cu analiza de risc: ce servicii sunt critice, ce date trebuie protejate, ce se întâmplă dacă sistemul cade, cine răspunde, cât timp poate funcționa instituția fără aplicația principală și cum se restaurează controlat. O instituție poate cumpăra tehnologie, dar fără inventar de active, control al accesului, backupuri testate, proceduri de incident, monitorizare, exerciții și responsabilitate managerială, securitatea rămâne o listă de produse, nu un sistem de protecție.
Aceasta este zona în care multe instituții publice sunt vulnerabile: lipsa unei guvernanțe IT reale. Guvernanța înseamnă reguli clare, responsabilități, decizii bazate pe risc și raportare către conducere, nu doar administrare tehnică. Directiva europeană NIS2 merge exact în această direcție: măsurile de securitate trebuie aprobate și supravegheate la nivel de management, iar protecția trebuie raportată la riscurile și impactul economic și social al unui incident. Atacul asupra ANCPI arată că, atunci când un sistem public critic cade, consecințele nu rămân în servere, ci ajung la notari, bănci, cumpărători, dezvoltatori și cetățeni.