Uniunea Europeană încearcă să reducă dependența de Visa și Mastercard, cele două rețele americane care domină plățile cu cardul. Nu este vorba despre interzicerea cardurilor, ci despre construirea unor alternative europene pentru plăți digitale, inclusiv prin euro digital, aplicații de plăți instant și sisteme care pot funcționa peste granițe.
Problema este că plățile nu mai sunt doar un serviciu financiar comod. Au devenit infrastructură critică. Atunci când un client plătește cu cardul într-un magazin sau online, tranzacția trece printr-un lanț tehnic și comercial care include bănci, procesatori, scheme de card și furnizori de tehnologie. În Europa, o parte importantă din acest lanț este controlată de companii din afara UE, iar asta ridică întrebări despre costuri, date, concurență și autonomie în situații de criză.
Instrumentul public cel mai discutat este euro digital. Acesta ar fi o formă electronică de bani emişi de Banca Centrală Europeană, folosită pentru plăți în magazine, online sau între persoane. Nu ar fi o criptomonedă și nu ar înlocui numerarul, ci ar completa banii existenți. Utilizatorii ar putea plăti cu bani garantați direct de banca centrală, iar sistemul ar trebui să funcționeze în toată zona euro. Proiectul nu este încă lansat. BCE vorbește despre un pilot în a doua jumătate a anului 2027 și despre o eventuală emitere în 2029, dacă legislația este adoptată.
În paralel, sectorul privat european dezvoltă propriile alternative. Cea mai vizibilă este Wero, portofelul digital al European Payments Initiative, susținut de bănci și procesatori europeni. Wero pornește de la plăți instant direct între conturi bancare, nu de la carduri. Ideea este ca un utilizator să poată trimite bani sau plăti online și, ulterior, în magazine, fără să depindă de infrastructura clasică Visa sau Mastercard. Alte aplicații naționale europene, precum Bizum în Spania, MB WAY în Portugalia, Blik în Polonia sau Vipps MobilePay în țările nordice, încearcă la rândul lor să devină interoperabile.
România are deja o piesă locală în această direcție: RoPay. Lansat în 2024 de TRANSFOND, Asociația Română a Băncilor și comunitatea bancară, RoPay permite plăți instant din aplicația de mobile banking, prin QR, deep link, NFC sau număr de telefon. Pentru un client, diferența față de card este că banii pleacă direct din contul bancar către contul destinatarului. Pentru comercianți, avantajul poate fi încasarea rapidă și costuri potențial mai mici, dar adopția depinde de bănci, magazine și obișnuința utilizatorilor.
Europa se uită și la exemple din afara continentului. Brazilia a lansat Pix în 2020, iar sistemul a devenit rapid principala metodă de plată din țară, depășind cardurile ca număr de tranzacții. Modelul arată că plățile instant, simple și ieftine pot schimba comportamentul consumatorilor dacă sunt acceptate larg și integrate în aplicațiile bancare. Dar arată și altceva: cine controlează infrastructura de plăți controlează o parte esențială din economia digitală.
Pentru Europa, testul nu va fi doar lansarea unei aplicații sau adoptarea unui regulament. O alternativă reală la Visa și Mastercard trebuie să fie simplă pentru utilizator, ieftină pentru comercianți, acceptată la scară mare și compatibilă între țări. Dacă euro digital, Wero, aplicațiile naționale și sistemele de plăți instant vor rămâne fragmentate, dependența de rețelele globale va continua. Dacă vor funcționa împreună, Europa poate câștiga mai mult control asupra unei infrastructuri pe care economia digitală se bazează zilnic.