Discuția deschisă de Code for Romania în ultimele zile pune pe masă un subiect esențial pentru direcția în care merge digitalizarea statului: nu tehnologia este problema principală, ci modul în care statul guvernează proiectele digitale și felul în care definește standardele, regulile și obiectivele. În fond, România nu duce lipsă de aplicații, ci de un sistem coerent, cu procese integrate, obiective clare și responsabilitate împărțită.
În mesajele publicate de organizație, se subliniază câteva puncte sensibile: dependența statului de furnizori, lipsa unor standarde unitare, proiecte fragmentate și o cultură administrativă care nu reușește să integreze expertiza venită din societatea civilă. Aceste observații nu sunt controversate; ele se regăsesc și în rapoartele Comisiei Europene, OECD și în evaluările internaționale privind transformarea digitală.
Pe scurt, criticile venite dinspre Code for Romania nu sunt „anti-business”, ci pun în discuție un lucru simplu: pentru ca statul să devină digital cu adevărat, trebuie să își întărească propriile capacități, să standardizeze, să fie transparent și să reducă dependența de sisteme proprietare greu de întreținut. Aceasta este direcția recomandată de Uniunea Europeană, precum și de țările care au reușit modernizarea administrației publice, de la Estonia la Portugalia și Franța.
În paralel, poziția organizației vine într-un moment în care Guvernul și Președinția par să susțină modele de colaborare centrate pe mediul privat, fără o integrare reală a expertizei societății civile – un lucru remarcat direct de Code for Romania în mesajul său public. ONG-ul subliniază că, în ultimii 10 ani, a oferit statului know-how, soluții, voluntari și expertiză, dar că reformele cerute pentru a avea impact real nu au fost asumate la nivel administrativ.
De ce apare această tensiune? Pentru că România încă nu are un cadru clar de referință despre ce înseamnă digitalizare și cum se măsoară progresul. În lipsa unor KPI naționali, digitalizarea rămâne un termen vag, reinterpretat în funcție de cine conduce agenda. Țările care au reușit transformarea administrează digitalizarea ca pe o disciplină de management, cu indicatori concreți precum:
- ponderea serviciilor publice complet digitale
- timpul mediu de procesare a cererilor
- gradul de interoperabilitate între instituții
- reducerea costurilor administrative
- satisfacția utilizatorilor
- auditarea tehnică și evitarea dependenței de furnizori
România nu are încă un astfel de sistem unitar, deși necesitatea sa este evidentă.
În realitate, ambele tabere au roluri importante: societatea civilă, prin expertiză și presiune constructivă; mediul privat, prin execuție și soluții tehnologice; statul, prin strategie, continuitate și reguli. Fără o colaborare coerentă și un set de obiective comune, digitalizarea riscă să rămână un mozaic de proiecte disparate, nu o transformare structurală.
Din acest motiv, poziția Code for Romania este relevantă și necesară. Ea nu cere privilegii și nici nu respinge parteneriatele public-privat, ci atrage atenția asupra unei realități pe care România o evită de ani buni: fără guvernanță clară, standarde, interoperabilitate și capacitate internă, nicio inițiativă punctuală nu poate produce schimbare reală.