Un raport recent realizat de Asterès, o firmă europeană de analiză economică, pune cifre concrete pe o realitate despre care se discută de ani buni în Europa: dependența masivă de software și servicii cloud furnizate de companii americane. Potrivit raportului, firmele și instituțiile europene transferă anual aproximativ 264 de miliarde de euro către economia SUA prin achiziția de servicii digitale, în special cloud și software enterprise.
Dimensiunea sumei este relevantă prin comparație. „Factura digitală” a Europei se apropie de costul total al importurilor de energie și reprezintă circa 1,5% din PIB-ul Uniunii Europene, adică mai mult decât întregul buget anual al UE. Raportul subliniază că nu este vorba doar de plăți comerciale, ci de valoare economică pierdută, locuri de muncă create în afara Europei și o dependență structurală de furnizori din afara spațiului european.
Asterès arată că aproximativ 83% din cheltuielile marilor companii europene pentru cloud și software ajung la furnizori americani, iar circa 80% din valoarea adăugată a acestor servicii este generată în SUA. Aceste fluxuri susțin aproape 2 milioane de locuri de muncă și peste 300 de miliarde de dolari valoare adăugată în economia americană. În paralel, companiile europene se confruntă cu creșteri constante de prețuri, fenomen descris în raport drept „techflation”, și cu dificultăți mari de a schimba furnizorii din cauza blocajelor tehnologice.
Raportul evidențiază și o problemă de transparență. Aceste transferuri economice sunt greu de urmărit în statisticile clasice, fiind adesea mascate de structuri fiscale și de rolul unor state ca hub-uri regionale. Lipsa unei imagini clare îngreunează luarea deciziilor publice și evaluarea reală a impactului asupra competitivității europene.
În același timp, analiza indică și un potențial semnificativ. Dacă Europa ar reuși să recupereze chiar și o mică parte din această piață, efectele ar fi notabile. Direcționarea a 5% din cheltuieli către soluții europene ar putea crea aproape 180.000 de locuri de muncă, iar un prag de 15% ar însemna peste 460.000 de joburi până în 2035. În plus, ar exista un impact pozitiv asupra productivității și balanței comerciale a Uniunii.
Asterès subliniază că Europa nu pornește de la zero. Există competențe, companii mici și mijlocii și un ecosistem open-source solid, însă lipsesc coordonarea, sprijinul coerent și orientarea strategică pe termen lung. Raportul sugerează că problema nu este una de capacitate tehnologică, ci de implementare și politică industrială.
Concluzia centrală este una pragmatică: dependența digitală are un cost economic real și măsurabil, iar reducerea ei nu ține de retorică, ci de decizii concrete privind investițiile, standardele deschise și utilizarea soluțiilor dezvoltate în Europa. Raportul Asterès oferă, pentru prima dată, o bază numerică solidă pentru această discuție.