Un nou studiu lansat miercuri de Massachusetts Institute of Technology, realizat împreună cu Oak Ridge National Laboratory, arată că sistemele actuale de inteligență artificială pot deja înlocui tehnic aproximativ 11,7% din piața americană a muncii. Conform cercetătorilor, acest procent reprezintă circa 1,2 trilioane de dolari în salarii expuse automatizării, în zone precum finanțe, sănătate, logistică, resurse umane și servicii administrative.
Analiza este bazată pe Iceberg Index, un instrument de modelare care simulează interacțiunile celor 151 de milioane de angajați din SUA, mapând 32.000 de competențe și peste 900 de ocupații în fiecare județ și stat. Modelul încearcă să identifice ce poate face AI chiar acum, nu ce se va întâmpla în viitor, și oferă factorilor de decizie posibilitatea să testeze scenarii de politici publice înainte de a investi miliarde în programe de reconversie profesională.
O parte relevantă a studiului arată că expunerea nu este concentrată doar în roluri tehnice sau în marile centre urbane. Multe profesii administrative, de back-office și operaționale sunt deja „automatizabile”, inclusiv în zone rurale sau în economii dependente de activități repetitive. Tennessee, North Carolina și Utah au lucrat deja cu echipa MIT pentru a modela riscuri și scenarii locale de politică publică.
Pentru România, deși nu există deocamdată o analiză similară la nivel național, situația poate fi comparabilă. Structura pieței muncii include o pondere ridicată de activități administrative, financiar-contabile, suport clienți, procesare documente, logistică și entry-level office jobs, exact zonele pe care raportul MIT le identifică drept cele mai expuse. În paralel, deficitul de competențe digitale și ritmul lent al investițiilor în formare profesională amplifică vulnerabilitatea acestor segmente.
Pe termen scurt, efectele nu vor însemna concedieri masive, ci transformarea graduală a rolurilor. Studiul insistă că multe joburi vor fi „augmentate” de AI, nu eliminate, iar capacitatea umană de adaptare, evaluare și decizie rămâne esențială. Pentru economie însă, mesajul principal este că expunerea reală la automatizare este mult mai mare decât s-a crezut până acum, iar tranziția trebuie planificată.
În România, această discuție devine cu atât mai importantă cu cât sectoare întregi depind de activități repetitive, iar investițiile în reconversie profesională sunt încă punctuale. O strategie similară cu Iceberg Index, adaptată pieței locale, ar ajuta la identificarea timpurie a zonelor de risc și la direcționarea eficientă a fondurilor publice. În lipsa acestui tip de analiză, schimbările aduse de AI riscă să fie reactive, nu anticipate.
Pentru moment, studiul MIT indică doar capacitatea tehnică a AI de a prelua muncă umană, nu un calendar al schimbării. Dar pentru guverne și companii, acesta este un semnal că automatizarea avansată nu mai este un scenariu teoretic, ci o realitate care trebuie integrată în deciziile economice.