Londra, San Francisco și Beijing se numără printre orașele care au reușit reduceri importante ale poluării aerului în ultimii ani, potrivit The Guardian, care citează o analiză Breathe Cities. Raportul arată că 19 orașe din nouă țări au redus cu cel puțin 20% atât nivelurile de PM2.5, cât și pe cele de dioxid de azot în perioada 2010–2024. În unele cazuri, scăderea a depășit 40%.
Aceste rezultate nu au venit dintr-o singură decizie. În orașele analizate apar mai multe tipuri de intervenții: restricții pentru vehiculele poluante, extinderea infrastructurii pentru biciclete, electrificarea transportului și măsuri de reducere a emisiilor din încălzire și energie. Beijing și Varșovia au fost printre orașele cu cele mai mari scăderi ale particulelor fine, iar Amsterdam și Rotterdam au înregistrat unele dintre cele mai mari reduceri ale dioxidului de azot. San Francisco este remarcat ca singurul oraș american care a trecut pragul de 20% pentru ambii indicatori.
Legătura cu transformarea digitală apare în felul în care administrațiile reușesc să măsoare și să gestioneze problema. Politicile de mediu devin mai eficiente atunci când sunt susținute de rețele mai bune de monitorizare, date integrate despre trafic și emisii, hărți de expunere și sisteme digitale care arată unde intervențiile au efect și unde nu. În acest sens, digitalizarea nu înseamnă doar aplicații sau servicii online, ci și capacitatea unei administrații de a folosi datele pentru decizii mai precise. Concluzia implicită a acestor exemple este că infrastructura digitală poate deveni parte din infrastructura de sănătate publică.
Pentru București, tema este cu atât mai relevantă. Datele agregate la nivel european arată că poluarea cu particule fine rămâne o problemă serioasă în partea centrală și estică a Europei, inclusiv pe fondul traficului și al surselor de încălzire mai vechi. În paralel, cercetări publicate în 2025 arată că în București pot fi construite hărți de înaltă rezoluție pentru NO2, PM10 și alți poluanți, tocmai pentru a surprinde diferențele mari între cartiere și pentru a susține măsuri mai bine țintite.
Asta nu înseamnă că datele rezolvă singure problema. Dar arată că un oraș care își înțelege mai bine propriile surse de poluare poate acționa mai eficient, fie că vorbim despre trafic, transport public, șantiere, încălzire urbană sau planificare. Pentru București, transformarea digitală poate conta și aici: nu ca temă abstractă de modernizare, ci ca instrument practic pentru politici urbane mai exacte și, în timp, pentru un aer mai puțin nociv.