Guvernul a aprobat dezvoltarea unei platforme digitale prin care companiile românești vor putea fi conectate la proiectele finanțate prin programul european SAFE. Sistemul va fi coordonat de Cancelaria Prim-Ministrului și dezvoltat tehnic de Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Platforma nu va gestiona bani europeni și nu va organiza achiziții publice. Rolul ei este mai restrâns, dar important: să pună în legătură marii contractori implicați în proiectele de înzestrare cu firmele românești care pot livra componente, servicii, software, echipamente, mentenanță sau capacități de producție. Contractorii vor putea publica ce nevoi industriale au, iar companiile locale își vor putea prezenta domeniul de activitate, certificările, experiența și capacitățile disponibile.
SAFE, prescurtarea de la Security Action for Europe, este un instrument al Uniunii Europene prin care statele membre pot primi împrumuturi pe termen lung pentru investiții rapide în apărare. Programul are o valoare totală de până la 150 miliarde de euro și urmărește consolidarea industriei europene de apărare. România are alocată o sumă de aproximativ 16,68 miliarde de euro, din care o parte merge către echipamente militare, iar o parte către infrastructură cu utilizare duală, adică infrastructură care poate avea și rol civil, și rol militar.
Miza platformei este localizarea producției. Guvernul spune că urmărește un nivel de minimum 50% producție realizată în România pentru proiectele din Planul național SAFE. Asta nu înseamnă că fiecare contract va fi câștigat de firme românești, ci că autoritățile încearcă să creeze un mecanism prin care industria locală să fie vizibilă pentru contractorii europeni și să intre în lanțurile lor de aprovizionare. De exemplu, o companie românească ar putea furniza subansamble, cablaje, software, servicii de integrare, testare, reparații sau mentenanță pentru un proiect mai mare coordonat de un producător european.
Dezvoltarea tehnică va fi făcută de STS pentru că platforma va lucra cu informații sensibile din zona apărării și securității. Sistemul ar trebui să facă potriviri automate între cererea contractorilor și oferta companiilor românești și să includă verificări administrative și fiscale. Această automatizare poate reduce timpul de căutare a partenerilor, dar nu elimină negocierile comerciale, cerințele de securitate, verificările tehnice și decizia finală a contractorilor.
Limita principală este că o platformă nu creează singură industrie. Ea poate face vizibile firmele românești și poate reduce fragmentarea informației, dar rezultatul va depinde de capacitatea reală de producție, certificările existente, calitatea managementului industrial și seriozitatea cerințelor de localizare din contracte. Dacă va fi folosită doar ca registru formal, impactul va fi redus. Dacă va lega efectiv proiectele mari de furnizori locali verificați, poate deveni un instrument util pentru ca banii SAFE să nu rămână doar achiziții din afara țării.