Iranul discută un plan prin care ar putea impune taxe pentru cablurile submarine de internet care traversează Strâmtoarea Ormuz și ar putea cere companiilor precum Google, Microsoft, Meta și Amazon să respecte legislația iraniană pentru infrastructura care trece prin zonă.
Informația a fost relatată de Profit.ro, care citează CNN și News.ro, și este susținută de relatări publicate de Iran International și Euronews pe baza unor articole apărute în presa apropiată Gardienilor Revoluției. Potrivit acestora, agenția Tasnim a propus ca Iranul să perceapă taxe de licențiere și taxe anuale pentru consorțiile care operează cabluri submarine, să oblige marile companii tehnologice să opereze conform regulilor iraniene și să acorde firmelor iraniene drepturi exclusive pentru reparații și mentenanță.
Propunerea nu este, deocamdată, o măsură adoptată oficial. Ea apare însă într-un context în care Teheranul încearcă să prezinte Strâmtoarea Ormuz nu doar ca rută strategică pentru petrol și gaze, ci și ca punct de presiune asupra infrastructurii digitale globale. Profit.ro notează că purtătorul de cuvânt militar iranian Ebrahim Zolfaghari a scris pe X că Iranul „va impune taxe pentru cablurile de internet”, iar firmele care operează infrastructura submarină ar putea fi obligate să plătească licențe.
Strâmtoarea Ormuz este unul dintre cele mai importante culoare maritime ale lumii. În plan energetic, Agenția Internațională pentru Energie arată că prin această rută au trecut, în medie, 20 de milioane de barili pe zi de petrol și produse petroliere în 2025. În plan digital, zona este traversată de cabluri de fibră optică ce leagă India și Asia de Sud-Est de Europa, prin statele din Golf și Egipt. Reuters menționează printre sistemele importante Asia-Africa-Europe 1, FALCON și Gulf Bridge International.
Cablurile submarine sunt infrastructura fizică a internetului global. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, agenție ONU, arată că ele transportă peste 99% din traficul internațional de date și susțin servicii precum tranzacții financiare, cloud computing, comunicații guvernamentale, educație și sănătate digitală.
De aici vine miza politică a propunerii iraniene. Taxarea sau controlul cablurilor ar însemna că Iranul încearcă să transforme o poziție geografică într-un instrument de influență asupra companiilor de tehnologie și asupra statelor din regiune. Euronews notează că Tasnim a indicat venituri potențiale de până la 15 miliarde de dolari din taxe de tranzit, citând un membru al Comisiei pentru Industrii din parlamentul iranian. Cifra trebuie tratată cu prudență, fiind o estimare politică, nu un calcul confirmat independent.
Baza juridică a unei astfel de inițiative este contestabilă. Presa apropiată regimului invocă drepturile Iranului asupra zonei, însă Euronews notează că regimul de „transit passage” din Convenția ONU privind dreptul mării protejează trecerea neîntreruptă prin strâmtorile folosite pentru navigație internațională. Textul UNCLOS prevede că, în astfel de strâmtori, navele și aeronavele beneficiază de drept de trecere în tranzit, care nu trebuie împiedicat. Iranul a semnat Convenția, dar nu a ratificat-o.
Un alt element sensibil este ideea de monitorizare a traficului. Fars și Tasnim au sugerat că Iranul ar putea trata cablurile submarine ca infrastructură aflată sub control suveran, inclusiv prin permise, taxe și implicarea exclusivă a unor companii iraniene în mentenanță. O astfel de abordare ar ridica imediat probleme de securitate, confidențialitate și jurisdicție pentru operatorii de cabluri, furnizorii cloud, bănci și companiile care folosesc aceste conexiuni pentru trafic regional.
Riscul nu este doar teoretic. Reuters a relatat la finalul lunii aprilie că Iranul a avertizat că infrastructura submarină din Ormuz este un punct vulnerabil pentru economia digitală regională. Specialiștii citați de agenție arată că o avarie la cabluri poate produce încetiniri ale internetului, întreruperi, probleme în comerțul online și întârzieri ale tranzacțiilor financiare. În plus, reparațiile în zone de conflict sunt complicate de permise, asigurări, riscuri militare și accesul navelor specializate.
Pentru statele din Golf, problema este cu atât mai importantă cu cât Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită și Qatar au investit masiv în centre de date, cloud și inteligență artificială. Aceste infrastructuri depind de conectivitate internațională stabilă, iar alternativele prin satelit nu pot prelua același volum de trafic și sunt mai scumpe.
Propunerea iraniană apare și pe fondul controlului intern tot mai dur asupra internetului. Euronews notează că Iranul a menținut restricții majore asupra accesului populației la internetul global, iar autoritățile au promovat scheme de acces diferențiat care ridică probleme de supraveghere și corupție. Astfel, aceeași logică de control aplicată în interior este extinsă, cel puțin la nivel declarativ, asupra infrastructurii regionale.
Pentru moment, planul rămâne mai degrabă un semnal politic și o tentativă de presiune decât o politică operațională clară. Dar faptul că presa apropiată Gardienilor Revoluției vorbește despre taxarea, licențierea și controlul cablurilor din Ormuz arată că infrastructura digitală intră tot mai mult în aceeași categorie strategică în care se află petrolul, gazele, porturile și rutele maritime.