Marea Neagră nu este un spațiu neconectat din punct de vedere digital. De-a lungul ultimelor două decenii au fost instalate mai multe cabluri submarine de fibră optică care leagă statele riverane și conectează regiunea la infrastructura globală de internet. România este deja un nod important în acest ecosistem, prin cabluri care ajung spre Turcia, Bulgaria și mai departe spre Caucaz și Orientul Mijlociu. Aceste cabluri transportă date, nu energie, și sunt operate de consorții private de telecomunicații, fiind parte din infrastructura critică digitală a regiunii.
Proiectul anunțat recent de Transelectrica și Georgian State Electrosystem este însă de altă natură. Nu vorbim despre fibră optică, ci despre un cablu submarin de transport al energiei electrice, în curent continuu de înaltă tensiune. Cele două companii au semnat la București un Memorandum de Înțelegere pentru dezvoltarea interconexiunii Georgia–România, un proiect ajuns într-un stadiu avansat, după finalizarea studiilor de fezabilitate și includerea în planurile europene de dezvoltare a rețelelor electrice.
Cablul energetic este gândit ca parte a unui coridor mai amplu de transport al energiei verzi din zona Caucazului și a Mării Caspice către Uniunea Europeană. Proiectul este inclus în Planurile de Dezvoltare a Rețelei pe Zece Ani ale ENTSO-E și figurează, din decembrie 2025, pe lista Proiectelor de Interes Mutual ale Uniunii Europene. Acest statut îi oferă vizibilitate politică și acces potențial la finanțare europeană, dar nu elimină complexitatea tehnică și financiară a implementării.
Diferența esențială față de cablurile de fibră optică este scopul strategic. Dacă infrastructura de telecomunicații facilitează schimbul de date și servicii digitale, cablul Georgia–România urmărește diversificarea rutelor de transport al energiei electrice și integrarea surselor regenerabile din afara UE în piața europeană. Proiectul este legat direct de Parteneriatul Strategic în domeniul energiei verzi semnat în 2022 de Azerbaidjan, Georgia, România și Ungaria, care mizează pe exportul de energie produsă din surse regenerabile către Europa Centrală.
România ar urma să joace un rol central în acest aranjament. La București va fi găzduită compania de proiect, denumită „Green Energy Corridor Power Company”, responsabilă de implementarea cablului submarin. Infrastructura planificată ar avea o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri, iar costul estimat al instalării segmentului dintre România și Georgia se ridică la 3,5 miliarde de euro. Energia ar urma să ajungă mai departe spre Ungaria și Bulgaria, consolidând poziția României ca punct de tranzit energetic regional.
Dincolo de anunțuri, proiectul ridică aceleași întrebări care au apărut și în cazul cablurilor de fibră optică: securitatea infrastructurii submarine, impactul asupra mediului marin și dependența de cooperarea politică pe termen lung între state cu interese diferite. Diferența este că, spre deosebire de date, energia nu poate fi redirecționată ușor prin alte rute digitale. Cablul energetic din Marea Neagră este o investiție rigidă, cu un orizont de recuperare foarte lung și cu implicații geopolitice directe.
În acest context, comparația cu cablurile de fibră optică ajută la înțelegerea mizei reale. Marea Neagră este deja traversată de infrastructură critică, dar proiectul Georgia–România mută accentul de la conectivitate digitală la securitate energetică. Nu este doar un cablu în plus pe fundul mării, ci o încercare de a redesena fluxurile de energie dintre est și vest, într-o regiune în care infrastructura a devenit, din nou, un instrument strategic.