Piața europeană a centrelor de date intră într-o nouă fază de expansiune, împinsă de cloud și mai ales de cererea pentru AI. În cifre absolute, dominanța rămâne însă clară: țările din grupul FLAP-D, adică Frankfurt, Londra, Amsterdam, Paris și Dublin, sunt estimate să ajungă la 6.626 MW în 2026, în timp ce întreaga regiune a Europei Centrale și de Est urcă la 883 MW. Cu alte cuvinte, CEE crește, dar pleacă încă de la o scară mult mai mică decât nucleul vestic al pieței europene.
România apare în această poveste ca o piață în creștere, nu ca una matură. Raportul EUDCA estimează pentru România 35 MW în 2026 și 66 MW în 2031 pe segmentul colocation și scale colocation, ceea ce înseamnă un ritm bun de creștere, dar de la o bază redusă. Prin comparație, Polonia este deja la 291 MW în 2026 și ar urma să ajungă la 511 MW în 2031, rămânând de departe liderul regiunii. Asta înseamnă că România poate avansa rapid în clasamentele CEE, dar nu pentru că piața locală este deja mare, ci pentru că pornește de jos.
Contextul european ajută. CBRE estimează că în 2026 vor fi adăugați peste 750 MW de capacitate nouă în Europa, dar și că rata de neocupare va coborî la 6,5%, pe fondul cererii puternice și al limitărilor din rețelele electrice. EUDCA spune același lucru într-o formulare și mai directă: creșterea pieței nu mai este frânată de lipsa capitalului sau a cererii, ci de disponibilitatea energiei, de pregătirea rețelei și de complexitatea autorizărilor. Acesta este și motivul pentru care piețe mai mici, din afara marilor huburi tradiționale, au început să fie privite cu mai mult interes.
În cazul României, semnalul cel mai puternic a venit la finalul lui 2025, când Accelerated Infrastructure Capital și ClusterPower au anunțat un parteneriat pentru dezvoltarea unei regiuni AI de până la 800 MW în sud-vestul țării, pe două amplasamente. Este, fără îndoială, un proiect mare pentru piața locală. Dar trebuie citit corect: nu vorbim despre 800 MW existenți sau deja construiți, ci despre o dezvoltare multianuală, etapizată. Cifra arată ambiția proiectului, nu stadiul actual al pieței românești.
Există și un al doilea semnal important, dar dintr-o zonă diferită. România a fost inclusă în rețeaua europeană de AI Factories, iar RO AI Factory, coordonată la București de ICI și Universitatea Politehnica, ar urma să aducă un supercomputer optimizat pentru AI și servicii pentru cercetare, companii și sectorul public. Asta nu înseamnă automat mai multă colocare comercială, dar întărește ideea că infrastructura digitală începe să fie tratată mai serios și în România, nu doar în piețele consacrate.
De aici vine și concluzia utilă. Da, România are argumente să fie luată mai în serios în discuția despre centre de date: este într-o regiune încă nesaturată, are proiecte noi pe masă și prinde un moment în care Europa caută capacitate în afara huburilor clasice. Dar între „potențial” și „hub regional” rămâne o distanță mare. Piața locală este încă mică, iar adevăratul test nu va fi câte conferințe sau prezentări vorbesc despre această oportunitate, ci câte proiecte se construiesc efectiv, se conectează la rețea și livrează capacitate reală.