România este singurul stat din Uniunea Europeană care și-a redus alocările bugetare pentru cercetare și dezvoltare pe cap de locuitor în ultimul deceniu. În 2025, statul român a alocat 18,8 euro pe locuitor pentru cercetare și dezvoltare, față de 20,8 euro în 2015, potrivit Eurostat. Media UE a fost de 288,9 euro pe locuitor.
Datele arată o diferență greu de explicat doar prin nivelul de dezvoltare economică. Bulgaria, care în 2015 aloca 15,5 euro pe locuitor, a ajuns în 2025 la 92,3 euro, cea mai mare creștere procentuală din UE. România a rămas pe ultimul loc, sub Ungaria, cu 57,4 euro pe locuitor, și Malta, cu 73,7 euro. La celălalt capăt, Luxemburg, Danemarca și Germania alocă sute de euro pe locuitor pentru cercetare.
Indicatorul Eurostat măsoară alocările bugetare guvernamentale pentru cercetare și dezvoltare. Asta înseamnă bani prevăzuți în bugete publice pentru universități, institute, granturi, programe de cercetare, sănătate, apărare, industrie sau alte obiective. Nu este același lucru cu totalul investițiilor în cercetare din economie, unde intră și companiile private. Dar tocmai de aceea cifra este relevantă: arată cât de mult prioritizează statul cercetarea în bugetele sale.
Contextul european merge în direcția opusă. În 2025, guvernele UE au alocat împreună 130,2 miliarde de euro pentru cercetare și dezvoltare, echivalentul a 0,69% din PIB. Separat, cheltuielile totale de cercetare și dezvoltare din UE, publice și private, au depășit 403 miliarde de euro în 2024, adică 2,2% din PIB. Ținta europeană rămâne 3% din PIB. România este departe de această zonă: în 2024, intensitatea cercetării era de aproximativ 0,5% din PIB, printre cele mai mici valori din Uniune.
Problema nu este doar academică. Fără finanțare stabilă pentru cercetare, universitățile și institutele pierd oameni, laboratoarele rămân în urmă, iar companiile găsesc mai greu parteneri locali pentru dezvoltare de produse, testare, brevete sau transfer tehnologic. O economie poate avea programatori buni și servicii IT competitive, dar fără cercetare și inovare ajunge mai ales să implementeze tehnologii dezvoltate în altă parte.
Această slăbiciune apare și în European Innovation Scoreboard 2026. România este încadrată ca „Emerging Innovator” și se află pe ultimul loc în UE, la 41,8% din media europeană. Are puncte bune la accesul la internet de mare viteză, exporturi de produse medium și high-tech și importuri high-tech, dar stă foarte slab la investiții ale firmelor, cheltuieli publice pentru cercetare, colaborare între companii și mediul academic, inovare în IMM-uri și ponderea populației cu studii superioare.
Cercetarea nu produce rezultate peste noapte și nu poate fi reparată printr-un program punctual sau printr-un grant izolat. Are nevoie de bugete predictibile, competiții de finanțare regulate, evaluare corectă, mai puțină birocrație, cariere atractive pentru cercetători și legături reale între universități, institute și companii. Altfel, România riscă să rămână o economie care folosește tehnologie, dar contribuie prea puțin la dezvoltarea ei.