Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Radu Miruță, a declarat vineri, la Brașov, că a vorbi astăzi despre digitalizare în statul român „este o jignire” acestui concept. Conform afirmațiilor sale, România a „pierdut nouă ani”, iar digitalizarea a fost tratată mai degrabă ca un mecanism pentru gestionarea fondurilor decât ca un proces real de transformare administrativă. Ministrul susține că instituția pe care o conduce pregătește „arhitectura de digitalizare a statului”, care ar urma să fie decisă politic la nivelul Cancelariei Premierului.
Critica administrației nu este însă ceva nou. În România se vorbește despre digitalizare de peste un deceniu, însă proiectele sunt deseori fragmentate, întârziate sau incoerente. Ne pricepem să identificăm problemele, dar mai puțin să le traducem în soluții pe termen lung. De multe ori, reforma se lovește de instabilitate politică, lipsa continuității și resurselor umane insuficiente. Subsecretarul de stat Andrei Miftode a dat exemplul Direcției Generale Comunicații Electronice, care funcționa cu doar patru angajați și cu echipamente deteriorate.
În spatele declarațiilor rămâne o dilemă tehnică și instituțională: dacă ministerul își asumă coordonarea strategiei digitale, ce rol mai are ADR – instituția creată tocmai pentru a dezvolta și implementa standarde de interoperabilitate, sisteme informatice și soluții comune ale statului? În multe state europene, digitalizarea de succes se bazează pe agenții independente de contextul politic, cu personal tehnic stabil și cu mandat pe termen lung. Estonia, Austria sau Danemarca au construit transformarea digitală fie prin agenții separate, fie prin structuri tehnice cu autonomie reală, nu prin ministere în continuă schimbare.
România, dimpotrivă, funcționează cu mandate scurte și cu echipe care se resetează la fiecare schimbare de ministru. Nu există încă o hartă clară a responsabilităților: cine definește arhitectura tehnică, cine implementează, cine menține, cine răspunde pentru rezultate? Este un gol instituțional care blochează orice ritm coerent de modernizare.
Ministrul Miruță ridică o problemă reală: digitalizarea nu este doar achiziție de echipamente, ci transformare sistemică. Însă fără stabilitate, fără structuri tehnice care să nu depindă de ciclurile politice și fără obiective clare, reforma riscă să rămână un exercițiu retoric