Sam Altman încearcă să facă un lucru mai puțin obișnuit pentru un șef de companie tech aflat în centrul cursei pentru AI: să propună el însuși un cadru politic și economic pentru lumea pe care tehnologia lui riscă să o destabilizeze. Axios a scris că OpenAI publică un document de 13 pagini, „Industrial Policy for the Intelligence Age”, în care vorbește despre un nou tip de contract social pentru epoca superinteligenței, comparabil ca ambiție cu marile reforme americane din era progresistă și New Deal.
Textul există și oficial pe site-ul OpenAI, unde compania spune că, pe măsură ce lumea se apropie de superinteligență, ajustările mici de politică publică nu vor mai fi suficiente. Documentul este prezentat ca un set de idei „people-first”, adică orientate spre extinderea oportunităților, distribuirea mai largă a prosperității și construirea unor instituții capabile să gestioneze riscurile.
Ce face textul interesant nu este doar tonul alarmist despre viitorul AI, ci schimbarea de registru. Altman și OpenAI nu mai vorbesc doar despre modele, produse și adopție. Vorbesc despre efecte sistemice: ce se întâmplă cu munca, cum se împart câștigurile de productivitate, ce fel de protecții trebuie construite și cum eviți ca o tehnologie cu impact enorm să concentreze și mai mult puterea economică. Axios remarcă faptul că Altman admite explicit că simplul capitalism ar putea să nu fie suficient într-o lume a superinteligenței.
Aici este și miza politică reală a documentului. OpenAI încearcă să se așeze nu doar în poziția de companie care construiește cea mai puternică tehnologie a momentului, ci și în cea de actor care vrea să influențeze regulile jocului înainte ca statul să le scrie singur. Este o mișcare de anticipare: dacă AI va produce șocuri sociale, economice și de securitate, atunci companiile care o dezvoltă vor prefera să participe la desenarea răspunsului, nu doar să îl suporte ulterior.
În același timp, documentul nu trebuie privit doar ca un exercițiu teoreticv. OpenAI este una dintre companiile care au nevoie de sume uriașe de capital și de acces la infrastructură pentru a continua cursa AI. Reuters scria anul trecut că OpenAI își păstra controlul nonprofit, dar își împingea mai departe reorganizarea for-profit tocmai pentru a putea atrage mai mult capital, iar în ultimele luni presa a relatat despre investiții masive și despre relații tot mai strânse cu jucători precum SoftBank, Amazon și Nvidia. Cu alte cuvinte, propunerea unui „nou deal” pentru superinteligență este și un exercițiu de poziționare strategică făcut de o companie care vrea să fie văzută simultan ca inovator dominant și ca actor responsabil.
De aceea, documentul merită citit mai puțin ca plan final și mai mult ca semnal. OpenAI spune chiar în textul oficial că nu are toate răspunsurile și că propunerile sunt menite să deschidă conversația. Dar simplul fapt că una dintre companiile care împing cel mai tare frontiera AI vorbește acum despre instituții, distribuția prosperității și reziliență socială arată că discuția s-a mutat. Nu mai este doar despre ce poate face AI, ci despre ce tip de ordine economică și politică va fi nevoie dacă AI chiar livrează ceea ce promite.