Investițiile în stocarea energiei încep să se contureze și în România, pe fondul creșterii producției din surse regenerabile și al nevoii tot mai mari de echilibrare a rețelei. Mai multe proiecte au fost anunțate în ultimele luni, iar lista investitorilor se diversifică, de la companii locale la jucători internaționali.
Printre inițiativele recente se numără proiecte dezvoltate de Alive Capital, parteneriate precum cel dintre Nuvve Holding și Omnia Global sau extinderi ale unor capacități existente, cum este cazul PPC Renewables, care a integrat stocare în parcul eolian Sălbatica. Acestea vin după proiecte mai timpurii dezvoltate de companii precum Megalodon Storage sau Nova Power & Gas, considerate printre primele inițiative relevante de stocare la scară mai mare din România. În același timp, apar și alți actori, precum Masson Energy, semn că piața începe să atragă interes din mai multe direcții.
Contextul este unul mai larg. Pe măsură ce România adaugă capacități eoliene și solare, apare o problemă structurală: energia nu este produsă atunci când este nevoie de ea. În zilele cu vânt sau soare puternic există surplus, iar în alte momente apare deficit. Fără stocare, sistemul energetic rămâne dependent de surse clasice pentru echilibrare sau de limitarea producției regenerabile.
De aici și interesul pentru baterii și alte forme de stocare, care permit „mutarea” energiei în timp. Energia produsă în exces poate fi stocată și utilizată ulterior, reducând presiunea asupra rețelei și crescând eficiența sistemului.
La nivel internațional, modelul evoluează rapid. Tot mai multe proiecte combină producția de energie cu stocarea în același loc, iar în unele cazuri aceste infrastructuri sunt dezvoltate în proximitatea unor consumatori mari, cum ar fi centrele de date. În contextul creșterii cererii generate de inteligența artificială, apar tot mai frecvent investiții în centre de date amplasate lângă surse de energie și sisteme de stocare, pentru a asigura acces stabil și predictibil la electricitate.
În România, dezvoltarea este încă la început, dar dinamica ultimului an arată o schimbare de ritm. Intrarea unor investitori noi și diversificarea proiectelor sugerează că stocarea începe să fie văzută nu doar ca o componentă tehnică, ci ca o oportunitate de business.
Rămân însă câteva necunoscute importante: cadrul de reglementare, modul în care sunt remunerate serviciile de stocare și integrarea acestor sisteme în operarea rețelei. Fără aceste elemente, dezvoltarea ar putea rămâne fragmentată.
Pe termen mediu, însă, direcția pare clară. Pe măsură ce ponderea energiei regenerabile crește, stocarea devine o piesă esențială a sistemului energetic, iar proiectele care apar acum în România sunt, cel mai probabil, doar începutul.