Introducerea taxei logistice de 25 de lei pe coletele extracomunitare, aplicabilă de la începutul anului și asociată public cu platforme precum Temu sau Shein, a fost gândită ca un răspuns rapid la explozia comerțului online din afara Uniunii Europene. În practică, efectele măsurii arată cât de ușor pot fi ocolite deciziile luate la nivel național într-o piață unică, în care fluxurile logistice se reorganizează aproape instantaneu.
Datele furnizate de Asociația Comisionarilor în Vamă – PRO CUSTOMS indică faptul că, după introducerea taxei, aproximativ 99% din volumele de e-commerce au fost redirecționate către alte puncte de intrare în UE, în special către aeroportul din Budapesta. Platformele globale au ales să își adapteze rapid structura juridică și logistică, înființând entități în alte state membre și importând marfa prin procedura clasică B2B, unde sunt achitate taxele vamale și TVA. Odată intrate pe piața unică, bunurile ajung în România ca livrări intracomunitare, fără a mai fi supuse taxei de 25 de lei.
Efectul fiscal este contrar celui urmărit. În locul unor venituri estimate la aproximativ 37 de milioane de euro din taxa logistică, statul român pierde încasări mult mai consistente din taxe vamale și TVA, care ar fi depășit 100 de milioane de euro pentru același volum de marfă. În plus, activitățile de control și conformitate fiscală se mută în afara jurisdicției României, reducând transparența și capacitatea de supraveghere a comerțului electronic transfrontalier.
Impactul se vede și la nivel operațional. Aeroportul Internațional Henri Coandă, care ajunsese să proceseze milioane de colete și să atragă fluxuri cargo suplimentare, a pierdut rapid volumele de e-commerce. Potrivit operatorilor din domeniu, zboruri cargo au fost mutate către alte aeroporturi din regiune, cu pierderi directe de milioane de euro din taxe aeroportuare și cu efecte pe termen lung asupra poziționării României ca potențial hub logistic regional.
Situația nu este singulară. Italia, care a introdus o taxă similară de 2 euro pe colet, se confruntă cu același fenomen: redirecționarea zborurilor cargo către alte state membre și scăderea abruptă a volumelor procesate local. În ambele cazuri, problema nu este existența taxei în sine, ci lipsa unei abordări coordonate la nivel european. Atât timp cât regulile sunt aplicate diferit de la un stat la altul, companiile vor continua să își optimizeze traseele logistice în limitele legale ale pieței unice.
Cazul taxei de 25 de lei arată că presiunea exercitată de platformele globale de e-commerce nu poate fi gestionată eficient prin măsuri izolate. Fără un cadru comun la nivelul Uniunii Europene, care să trateze unitar importurile de mică valoare și fluxurile logistice asociate, statele membre riscă să concureze între ele nu prin politici mai bune, ci prin portițe fiscale și logistice. În acest context, discuția despre „taxa Temu” devine mai puțin despre o platformă anume și mai mult despre capacitatea Europei de a acționa coerent într-o economie digitală globalizată.